Asociația LIVE TO SAVE LIVES - Trăiesc pentru a salva vieți

Asociația LIVE TO SAVE LIVES
Trăiesc pentru a salva vieți

Fondatorul

În calitate de medic de urgență, fie pe ambulanță rutieră sau aeriană, fie în secțiile UPU, la fiecare resuscitare reușită simți că Dumnezeu ți-a întins o mână. Când pacientul îți moare în brațe, te simți devastat, neputincios și zile bune te întrebi ce ai fi putut face mai mult. Îmi aduc aminte cu drag Congresul Științific al Consiliului European de Resuscitare de la Viena din 2012, unde am reprezentat România și am fost felicitați pentru un procent de reușită în resuscitare de 63,33%. Acest procent reprezintă oameni salvați, care azi trăiesc și se bucură de familii și datorită ție. Sentimentul de satisfacție profesională și umană este fantastic și îți oferă energie necesară să mergi mai departe.

Este o muncă de echipă în care medicul, asistentul și ambulanțierul își au rolul lor bine definit și esențial în salvarea vieții pacientului. La finele anului 2017, am fost cooptat să fac parte, ca medic, din echipa care a însoțit și realizat primul episod „Asia Express”, de la Antena 1. O încercare dificilă și o experiență de neuitat. La întoarcerea în țară, în urma controlului medical de rutină, am primit o veste neașteptată: am fost diagnosticat cu leucemie mielo-monocitară în formă acută, cu 98% celule canceroase în sânge. Era chiar prima zi de Crăciun. Boala m-a făcut să înțeleg altfel viața pacientului cu cancer, să-i înțeleg disperarea, tristețea, deznădejdea, frica, resemnarea. Am fost părăsit de oameni pe care-i credeam prieteni și ajutat de persoane la care nu m-aș fi așteptat.

 
 

Vindecarea a fost lungă și grea, tratamentul nu a dat imediat rezultate, boala nu a intrat în remisie după primele ture de chimioterapie și, în final, am ajuns la transplant și, bineînțeles, complicațiile care au venit odată cu acesta. Medicul meu curant se ambiționa să mă salveze și îmi cerea să nu renunț, să am încredere, să am credință. Oamenii au donat sânge și m-au susținut financiar. Am hotărât să vorbesc cu un preot, iar discuția cu el mi-a reaprins speranța. Am înțeles cât de important e să ai lângă tine oameni care-ți spun că nu ești singur, că sunt alături de tine, că Dumnezeu te ajută, dar trebuie să lupți și tu ca să trăiești. Și iată că acum sunt unul dintre cei care pot spune că există viață și după cancer, iar înființarea asociației a venit ca un lucru firesc. Am învățat că este esențial în procesul de vindecare să ajut pacienții să-și păstreze SPERANȚA.